Definitie incontinenta urinara
Ce este
Pierderea necontrolata de urina in cursul unui efort fizic care creeaza presiune crescuta in abdomen: tuse, stranut, ris, ridicat greutati, urcat scari, alergat, este denumita INCONTINENTA DE EFORT. Apare frecventa la femeile care au nascut; poate aparea si la barbatii cu prostatectomie radicala.
Trebuie deosebita de pierderea de urina legata de senzatia intensa de a urina. In acest caz pierderea apare doar in momentul in care persoana se grabeste sa ajunga la toaleta si este denumita INCONTINENTA CU IMPERIOZITATE. Apare frecvent la cei cu afectiuni neurologice dar si pe masura inaintarii in virsta.
Cine o produce
INCONTINENTA DE EFORT
Relatia dintre presiunea abdominala si tensiunea musculara din perineu ce inchide uretra si sfincterul acesteia asigura continenta urinara. Cind presiunea in abdomen e prea mare (tuse repetata, efort fizic intens, obezitate) sau perineul prea slab, apare pierderea de urina. La femei este mai frecventa deoarece uretra este mai scurta si/sau perineul isi pierde din tonus odata cu sarcina si nasterea. Intre cauze poate fi inclusa si o laxitate a tesutului de colagen ce poate fi mostenita, asa cum se intimpla la persoanele cu varice, hemoroizi, prolaps genital.
INCONTINETA CU IMPERIOZITATE
Cauza grabei la urinare si a pierderilor in drumul spre toaleta este o „nervozitate” a vezicii urinare care are contractii nestapinite de la prima senzatie de urinare. Cauza acestora ar fi controlul neurologic deficitar al centrilor care relaxeaza vezica si care permit umplerea ei pina la volume mai mari.
Cum poate fi ameliorata
Tonifierea muschilor perineali este primul pas in controlul continentei urinare, pentru ambele forme de incontinenta. Antrenamentul perineului trebuie ghidat de un kinetoterapeut. Rostul supervizarii este evitarea exercitiilor gresite, cum ar fi contractarea concomitenta a abdomenului, care ar duce la intensificarea piederilor, sau contractarea fesierilor si muschilor dorsali, care ar putea duce la dureri de spate. Prima faza a exercitiilor trebuie sa fie cea a invatarii controlului muschilor perineali si a utilizarii lor fara a contracta concomitent si abdomenul. Multe persoane reusesc acest lucru dupa prima sedinta iar cele care nu reusesc pot fi invatate folosind metode de biofeedback, care inregistreaza si arata pe un ecran contractiile fiecarei grupe musculare din cele doua regiuni, perineu si abdomen. Pentru persoanele care nu pot contracta deloc muschii perineali exista solutia unor sedinte de stimualri electrice care sa ajute la inceperea reeducarii perineale.
Pentru incontinenta prin imperiozitate si pentru vezica neurologica exista si metode de stimulare electrica a unor nervi periferici, care influenteaza centrii ce controleaza vezica urinara, ducind la relaxarea acesteia. Exista de asemenea tratamente cu medicamente si cu toxina botulinica.