Prevalenta si factorii de risc ai incontinentei urinare si ai cistitei la femeile active profesional – articol
A.V.Manu-Marin, EVOMED
Introducere
Incontinenta urinara (IU) este definita de International Continence Society (ICS) ca pierderea involuntara de urina.
Incontinenta urinara este o problema frecventa, tarile vestice ii apreciaza prevalenta la 5% din populatie (1). La virstnici studiile populationale raporteaza o prevalenta a incontinetei urinare de 22% (2) pina la 29% (3), formele severe fiind prezente in 7% (3). Incontinenta urinara este mai frecventa la femei, 9% dintre ele sufera de pierderi necontrolate de urina, fata de doar 1,6% din barbati (4).
Doar o mica parte dintre persoanele care pierd urina se adreseaza unui medic, mai ales datorita jenei, tabuurilor si lipsei de informare (5, 6).
Mai multe forme de incontinenta au fost descrise (7).
Incontinenta de efort (sau de stres) este cea mai prevalenta, 49% din femeile cu incontinenta prezentind aceasta forma (8). Aceste paciente urineaza volume normale, cca 400 ml/mictiune, nu urineaza noaptea, nu urineaza des si pierd doar in timpul efortului fizic sau tusei.
Incontinenta cu imperiozitate este al doilea tip de incontinenta, fiind prezenta la 21% din pacientii incontinenti (8). Pacientii cu incontinenta cu imperiozitate urineaza volume mici, de mai mult de 10 ori pe zi, frecvent si noaptea si intotdeauna senzatia de a urina apare brusc, este puternica si greu de stapinit (este imperioasa), iar pierderea de urina apare in drumul spre toaleta.
Incontinenta mixta combina cele doua feluri de simptome si apare in 29% din cazuri (8).
Dupa stiinta noastra nu exista, pina in prezent, nici un studiu care sa aprecieze prevalenta incontinentei urinare la femei in Romania.
Obiectiv
Obiectivul nostru a fost de a aprecia prevalenta incontinentei urinare la femeile tinere si adulte, active profesional. A fost evaluata deasemenea asocierea incontinentei urinare cu factorii de risc: virsta, efort fizic, nasteri, interventii chirurgicale, boli cronice, infectii urinare joase cit si prevalenta cistitei la lotul de femei studiat.
Material si Metoda
Studiul a fost efectuat in perioada octombrie-decembrie 2001 pe un lot de femei active profesional din Bucuresti. Lotul a cuprins 1014 femei, din care au completat chestionarul 674 (66,5%). Analiza statistica ulterioara a aratat ca lotul de femei studiat este reprezentativ pentru populatia de femei active profesional din Romania (anuarul statistic din anul 2000).
A fost folosit un chestionat anonim, distribuit si colectat de medicul de familie. Chestionarul cuprinde o pagina informativa, o parte de date generale si o parte de date adresate incontinentei urinare. Intrebarile s-au referit la date demografice, la patologiile cronice concomitente, la antecedentele chirurgicale, la simptomele vezico-sfincteriene, cit si la calitatea vietii.
Au fost create doua grupe populationale, cea cu IU si cea fara. Semnificatia asocierii IU cu factorii de risc a fost apreciata prin testul khi-patrat. Intervalul de confidenta a fost de 95 %.
Analiza lotului este prezentata in tabelele de la 1 la 5.
Rezultate
Din cele 674 de femei care au completat chestionarul, 10,8% au afirmat incontinenta. Din acestea 67,6% prezinta incontinenta de efort, 16,9% incontinenta prin imperiozitate, 15,5% incontinenta mixta.
Dintre femeile cu IU 97% s-au declarat nemultumite de conditia lor.
Doar 25% au consultat medicul pentru IU si doar 18% au urmat un tratament.
Dintre factorii de risc evaluati varsta, efortul fizic in activitatea profesionala, nasterile in antecedente si bolile ce se insotesc de tuse cronica se asociaza semnificativ cu riscul de IU.
Din punct de vedere al cistitelor, 62,9% au declarat ca au avut cel putin un episod de polachiurie cu disurie si senzatie de arsura uretrala. Doar 16 % din aceste femei au prezentat mai mult de un episod de cistita pe an ; 70 % au consultat un medic pentru aceste simptome. Analiza statistica nu a demonstrat nici o corelatie intre frecventa de aparitie a cistitei si efortul fizic, sau numarul de nastrei, sau incontinenta urinara.
Concluzii
1. Toate femeile cu incontinenta urinara, chiar si cele care pierd ocazional, au declarat ca se simt groaznic.
2. Cu toate acestea, doar 25% au consultat un medic.
3. Cistita a trimis pacienta la medic intr-un procentaj mult mai mare, 70%, aparitia cistitei nu a fost corelata statistic cu niciun factor de risc.
Bibliografie:
1.Rekers H, Drogendijk AC, Valkenburg H, et al. Urinary incontinence in women from 35 to 79 years of age: prevalence and consequences. Eur J Gynecol Reprod Biol 1992; 43: 229-234.
2. Maggi S, Minicuci N, Langlois J, Pavan M, Enzi G, Crepalid G. Prevalence rate of urinary incontinence in community-dwelling elderly women, the Veneto Study. J Gerontol Med Sci 2001; 56A: M14.
3. Hunskar S, Burgio K, Diokno AC, Herzog AR, Hjalmas K, Lapitan MC. Epidemiology. In: Abrams P, Cardozo L, Khoury S, Wein A (eds). Incontinence. Plymouth, UK . Health Publication Ltd 2002: 177.
4. Newman DK. How much society pays for urinary incontinence. Ostomy-Wound-Manage 1997; 43: 18-25.
5. Schulman C, Claes H, Matthijs. urinary incontinencein Belgium: a population-based epidemiological survey. Eur Urol 1997; 32: 315-320.
6. Lagro-Janssen, Smits AJA, van Weel C. Women with urinary incontinence: self perceived worries and general practitioners’ of knowledge of the problem. Br J Gen Pract 1990; 40: 331-334.
7. Abrams P, Cardozo L, Fall M, Griffiths D, Rosier P Ulmsten U, Van Kerrebroeck Ph, Victor A, Wein A. The standardization of terminology of lower urinary tract function. Neurourol Urodynam 2002; 21: 167-178.
8. Hunskaar S, Arnold EP, Burgio K, Diokno AC, Herzog AR, Mallett VT. Epidemiology and natural history of urinary incontinence. In: Abrams P, Khoury S, Wein A (eds). Incontinence. Plymouth, UK . Health Publication Ltd 1999: 206.
